Când...va mai fi speranţă...

Când toţi vor vorbi despre pace, tocmai atunci va fi război, când albul şi negrul împreună vor fi, când nimic nu va fi ascuns, totul va sta ascuns... Atunci se va întâmpla, atunci va porni un război care ne va mistui pentru că în acest moment al evoluţiei noastre suntem într-o criză existenţială şi morală, când totul e numai sex, violenţă, droguri şi crimă, o lume plină de sânge şi răutate în care Holocaustul Ascuns (avortul) a omorât mai multe suflete decât cele doua conflagraţii mondiale la un loc. O lume în care otrăvurile din mâncare şi medicamente ne ucid încet dar sigur, când religia nu doreşte decât putere (de parcă şi-a mai dorit şi altceva) ajungând să manipuleze şi să dezbine oamenii săraci şi neinformaţi. Când am ajuns să ne urâm între noi pentru orice lucru de nimic, când totul a devenit deşărtaciune, când bătrânii suferă în agonia sărăciei, când tinerii se sinucid aparent fără nici un motiv, înseamnă că Omenirea a ajuns într-un moment în care trebuie sa decidă pentru viitorul ei.
Când cei care ne conduc îşi vând poporul şi ţara în care s-au născut, când îşi neagă apartenenţele strămoşeşti, înseamnă că am ajuns la marginea prăbuşirii. Într-o perioadă în care banul este înaintea cinstei şi frumosului, înseamnă că ne-am pecetluit soarta.
Nu doresc a fi pesimist, departe gândul acesta de mine, sunt doar constatări din viaţa de zi cu zi, alături de oameni. Îmi doresc ca toţi să ne ridicăm şi să spunem STOP, soarta ne-o decidem NOI singuri, sunt convins că se poate, avem nevoie de curaj şi numai împreună putem ieşi din "închisoare".
Pentru toate Sufletele Curajoase!
Să fiţi luminaţi!