ARTELE MARŢIALE -

PERSEVERENŢĂ, DĂRUIRE ŞI CONTINUITATE

Practica artelor marţiale în general şi în special al Qwan Ki Do, îţi poate oferi o cale, un început în dobândirea cunoaşterii celorlalţi şi în special a ta ca OM. Îţi oferă şansa de a te proteja pe tine şi pe ceilalţi dragi ţie. Pentru a face acest lucru este nevoie de curaj iar curajul e ceva ce nu se demodează niciodată.

Mii de oameni, în România, practică artele marţiale. Pentru fiecare, ele reprezintă altceva: hobby, sport, un mod de viaţă, o ştiinţă a autoapărării. În acest moment, în România, mediul social devine din ce în mai periculos, există medii sociale în care violenţa este ceva firesc, şi oricine indiferent de sex, vârstă sau poziţie socială poate fi victima unei agresiuni, astfel cred că avem dreptul şi datoria de a ne apăra. Cred, de asemenea, că părinţii ar trebui să le creeze copiilor posibilitatea de a învăţa în mod adecvat tehnicile de luptă şi comportamentale care pot garanta integritatea lor fizică. Bineînţeles că cineva ar veni şi spune că poliţia este cea care are sarcina de a interveni în asemenea situaţii, dar, din păcate, şi la noi, ca peste tot în lume, poliţia nu poate avea un caracter preventiv, decât rareori. De fapt, însăşi poliţia ar trebui să capete un antrenament adecvat în artele marţiale, astfel încât să poată rezolva situaţiile conflictuale recurgând tot mai rar la armamentul şi bastoanele de cauciuc din dotare. Prestigiul ei nu ar avea decât de câştigat.

Autoapărarea nu este doar o tehnică de luptă, ea reprezintă şi o stare psihică, un mod comportamental (mimică, verb). Alerta permanentă a simţurilor şi hotărârea de a nu deveni o victimă (sau, oricum, de a supravieţui) reprezintă elementele esenţiale pentru o autoapărare eficientă.

Pentru a avea succes în studiul si pregătirea antrenamentelor moderne-ştiinţifice de Arte Marţiale ( indiferent ce înţelegem prin succes ) este nevoie de informaţii. După cum ştim, exista o multitudine de proceduri prin care obţinem informaţii despre fenomene sau situaţii reale date.

La început, achiziţionăm o cantitate de informaţii despre evenimentele din experienţa noastra de viaţa. Apoi începem să avem contacte directe sau indirecte cu instructorii, antrenorii, experţii si Maeştrii Artelor Marţiale. Aceştia ne ofera mult mai multe informaţii, iar apoi ne ajuta să selectăm, să sintetizam şi să înţelegem aceste cunoştinţe. Modalitaţile de achiziţie a informaţiilor sunt diverse şi nu implică o valorizare a acestora.

Stilurile si metodele “clasice/tradiţionale” de predare/învăţare în Artele Marţiale sunt :

• metoda perseverenţei
• metoda intuiţiei
• metoda raţionamentului
• metoda empirică

Aceste metode sunt considerate pre-ştiinţifice/neştiinţifice. Nu putem afirma ca metodele de mai sus sunt greşite sau nu-şi găsesc locul în studiul şi antrenamentul stiinţific-modern. Acestea pot fi folosite pentru acumularea informaţiilor care sunt supuse apoi analizelor şi eventual cuatificării ştiinţifice.

METODA PERSEVERENŢEI

Este o metodă de achiziţie a informaţiilor bazată în special pe tradiţii şi obiceiuri. Există două probleme care pot diminua valoarea acestei metode. Prima problemă este că informaţiile obţinute pe această cale pot fi inexacte. A doua problemă este că perseverenţa nu garantează apariţia unui mecanism de corecţie a posibilelor erori determinate de tradiţii si obiceiuri în faţa evidentelor contrarii.

Putem concluziona că perseverenţa permite abordarea ştiinţifică atunci când cei care se ocupa cu studiul şi cercetarea Artelor Marţiale, perseverează să creadă într-o idee, ipoteză sau în rezultatele cercetării lor pentru a face faţa criticilor aduse de colegi. Perseverenţa poate fi recunoscută in domeniul ştiinţific atunci când teoria favorită este susţinută în faţa unor evidenţe contradictorii sau în absenţa unor evidenţe ştiinţifice ( de exemplu teoria conform careia pentru a devenii un bun luptator trebuie sa fi si un bun incasator, iar pentru a fi un bun incasator trebuie sa te antrenezi ?! ).

METODA INTUITIVA

Este metoda de achizitie a informatiilor ce presupune obtinerea unei certitudini fara a utiliza rationamentul sau inferenta logica. Problema abordarii intuitive este ca nu ofera un mecanism care sa separe informatia adevarata si exacta de cea falsa sau inexacta. Informatia obtinuta nu este stiintifica dar nu este indezirabila. Aceasta metoda apeleaza la “bunul simt popular” si se ajunge adesea la “adevaruri” provenite din popor, dar acestea nu rezista la un examen mai profund. Folosirea intuitiei in Artele Martiale este des intalnita in elaborarea tehnicilor/metodelor deoarece multe din ipotezele stiintifice sunt derivate din practica si experienta dar si prin iluminare ( Satori – insight).

Multi oameni pot crede ca femeile au mai putine sanse de a reusi in Arele Martiale decat un barbat. Aceasta credinta este derivata din ceea ce le-au spus altii, din experienta lor sau din alti factori. Daca cineva ii intreaba de ce au aceasta convingere, probabil nu vor putea identifica factorii relevanti ci spun ca se bazeaza pe intuitie. Din perspectiva stiintifica, intuitia este folosita in formularea ipotezelor dar nu in testarea lor.

METODA AUTORITATII

Se bazeaza pe acceptarea informatiei deoarece este emisa de o sursa foarte respectata. De exemplu, multe Arte Martiale se bazeaza pe autoritate considerand ca diferiti Maestrii sau Stiluri sunt infailibile. Informatia emisa de autoritate nu trebuie confundata cu cea emisa de experti. Expertii transmit informatia stiintifica si isi bazeaza opiniile pe informatie stiintifica. Informatia emisa de autoritate dicteaza ceea ce noi trebuie sa acceptam ( ca pe o lege ) pe cand expertii ne ofera informatii pe care noi suntem liberi sa le acceptam sau sa le respingem.

La inceputul studiului stiintific al Artelor Martiale, cand problema este identificata si ipotezele de lucru se formuleaza, expertii consulta materiale diverse, autori ( Maestrii si Mari Campioni ) care sunt considerati autoritati in domeniul Artelor Martiale pentru a afla masura in care ipotezele sunt testabile si reprezinta probleme importante de cercetat pentru optimizarea metodelor si tehnicilor de antrenament. Este important de retinut ca, autoritatea este parte integranta in dezvoltarea ipotezelor dar o persoana care este perceputa ca autoritate este om deci poate fi si limitat-incorect uneori.

METODA RATIONAMENTULUI

Este o modalitate de achizitie a informatiei bazata pe rationament sau silogism. Valoarea de adevar a concluziilor obtinute depinde insa de validarea premiselor. De aceea, este posibil ca rationamentul sa nu reflecte in mod obligatoriu realitatea si frecvent poate furniza o informatie falsa.

Specialistii in Artele Martiale pot folosi rationamentul nu doar pentru a emite ipoteze de lucru/studiu ci si pentru a identifica maniera in care aceste ipoteze pot fi testate.

METODA EMPIRICA – este metoda de acumulare a cunostintelor bazata pe experienta directa cu un fapt ce constituie singurul criteriu de adevar acceptat, fiind una dintre metodele cel mai des intalnite in Artele Martiale.

Aceasta metoda se bazeaza pe premisa”Daca eu am experienta in Artele Martiale, aceasta este valida si adevarata”. In general, toate informatiile care deriva din experienta sunt acceptate si sunt mai greu de respins. Aceasta sursa , in cazul in care este folosita doar ea este deosebit de periculoasa. Perceptiile noastre sunt afectate de un mare numar de variabile. Cercetarile au demonstrat ca multe variabile din experienta noastra si motivatia noastra din timpul perceptiei pot altera ceea ce vedem, simtim etc ( si astfel ne apropiem de subiectivism ).

Pe langa stilurile si metodele “clasice/traditionale” de predare/invatare in Artele Martiale prezentate mai sus, specialistii folosesc, din ce in ce mai des, o alta metoda :

METODA STIINTIFICA

Considerata ca fiind cea mai buna metoda de acumulare a cunostintelor deoarece informatiile descoperite se bazeaza pe cat posibil pe realitate. Artele Martiale sunt , cum am mai spus-o , sport/stiinta/arta.

Ca stiinta, Artele Martiale, pot fi definite ca discipline care utilizeaza un demers stiintific cu scopul de a descoperi reguli in obiectul lor de studiu, de a le descrie si explica, pentru intelegerea determinismului, a mecanismelor specifice si eventual pentru a utiliza aceste cunostinte pentru predictie, control si modificarea situatiilor reale. Prin metoda stiintifica, specialistii in Arte Martiale incearca sa achizitioneze informatii care depasesc credintele personale, erorile, atitudinile si emotiile, aceasta metoda avand si capacitatea de corectare, prin dimensiunea sa critica. Cercetarea stiintifica in Artele Martiale este o activitate relativ noua, dar care se desfasoara in domeniul interdisciplinar ( pedagogie, psihologie, bio-mecanica, anatomie, nutritie, management si marketing etc. ) si care prezinta calitatile specifice stiintei, adica rigoare, exigenta si obiectivitate. Scopul fundamental al cercetarii stiintifice in Artele Martiale este de a aduce dovezi empirice ( adica date provenite din experienta, observatii sau experimente) pentru a consolida sau a schimba o idee teoretica ( o ipoteza, un model explicativ, o interpretare sau o “ lege” ). Caracteristicile cercetarii stiintifice sunt : controlul, definirea operationala si replicarea, perfectiunea fiind departe si de aceasta metoda.

Eforturile noastre trebuiesc concentrate ca atunci când viata ne-ar fi pusa în joc şi am fi puşi într-o situaţie pe viaţă şi pe moarte, numai în acest fel practicanţii artelor marţiale având succes!

Multi, foarte multi se izbesc ca de un zid de principalele cerinte ale oricarei Arte Martiale: vointa, perseverenta, retragandu-se usor de pe acest drum. Este un drum greu, plin de dificultati pe care putini reusesc sa-l duca pana la capat, dar in acelasi timp si foarte frumos si fascinant.

Read more...