Nimeni nu-i psiholog în ţara lui

Un articol care mi-a atras atentia, cu speranta ca domnul jurnalist care l-a scris nu se v-a supara pe mine ca mi-am permis sa-l postez pe blogul meu. In sfarsit, cineva spune lucrurilor pe nume, bineinteles ca mai sunt si alte probleme, dar e un bun inceput. A venit vremea cand meseria de psiholog sa fie mai mult respectata si sa nu mai fie confundata cu alte porcarii menite sa duca oamenii in deruta (vrajitorie, magie s.a.), este o profesie care se bazeaza pe reguli stiintifice. Padure fara uscaturi nu cred ca exista, din aceasta cauza si printre noi psihologii, sunt persoane care nu respecta codul deontologic, demnitatea si integritatea persoanelor. Dar, acesta este un alt capitol pe care doresc sa-l abordez mai pe larg intr-o alta postare.

SURSA: www.monitorulbt.ro/Editorial/2010-04-29/Nimeni+nu-i+psiholog+in+tara+lui

Editorial - Florentin FLORESCU
Nu cu mult timp în urmă „Monitorul” relata cazul unei adolescente ajunse la spital în urma consumului de etnobotanice sau, cine ştie, poate şi de alte delicatese mult mai efervescente. Fata era elevă la liceul din Vorona, iar profesoara ei de limba română ne-a informat că ştirea este incompletă, în sensul că de fapt au fost trei eleve în aceeaşi situaţie.
Nu cu mult timp în urmă scriam despre situaţiile unor sinucigaşi care cad uneori în plasa estompării propriilor necazuri în acte mai puţin ortodoxe. Şi într-un caz şi în celălalt rolul psihologului este esenţial. Dar într-o societate ca a noastră în care foarte multe tinere răspund la întrebarea „Ce vrei să faci în viitor?” cu invariabilul „Vreau să urmez Psihologia ca să devin manechin” e normal ca un sector important de activitate să fie amputat de faptul că diploma face mai mult decât calificarea.
Liceul „Ştefan cel Mare şi Sfânt” din Vorona beneficiază de vreo doi ani de serviciul unui psiholog, spre deosebire de altele care nu au ajuns la o asemenea performanţă. Ce a realizat acel psiholog în toată această perioadă? A ţinut şi el de o sinecură cu ochii pe ceas ca nu cumva să scape autobuzul cu care face el zilnic naveta.
Dar se întâmplă câteodată ca lucrurile să nu-ţi iasă aşa cum le-ai programat la cafeaua de dimineaţă. Adică de la opt la doişpe mă duc la şcoală. La doişpe jumate ajung în oraş. Iau pătrunjel şi ceapă, fac o ciorbă, mănânc şi mă culc fiindcă a doua zi trebuie să mă trezesc devreme ca să fiu la program. Ce te faci atunci când se întâmplă şi câte un caz de genul acesta. Avem droaie de psihologi în ţara asta, fiindcă sistemul educaţional românesc a avut grijă să ne asigure că nu există niciun post deficitar. Psihologii sunt răspândiţi pe oriunde, dar ar trebui lăsaţi să-şi facă şi treaba. Aşa ajung orbii să conducă maşini, declasaţii să conducă unităţi militare, elevii să conducă ierburi etnobotanice iar psihologii să-şi încaseze salariile de pe la unele televiziuni pe unde-şi dau ei cu presupusul despre un eveniment care deja s-a produs. Poate că limbajul lor este de neînţeles, iar asta n-ar trebui să se întâmple.