ORA DE MEDITATIE

ORA DE MEDITATIE

Cavalerul si cainele vagabond

Un batran dar temut cavaler se intorcea pe calul sau dintr-o batalie ce costase viata multora dintre prietenii lui, glorios dar istovit.

La o cotitura a drumului intalni un caine vagabond, artagos si rau, care ataca cu coltii, latrand, calul istovit de teribila batalie ce se chinuia sa faca fata acestor numeroase atacuri!

Viteazul cavaler opri calul si-l ruga politicos pe caine sa se indeparteze, dar in zadar, cainele deveni si mai artagos.

Odata trecut de portile orasului, cavalerul nostru incepu sa strige: "Atentie, caine turbat!"

La care locuitorii iesira cu toti si, inarmati cu ciomege si furci, ucisera cainele!



Cuvantul este adesea mai ucigator decat fapta!

Tehnica de manipulare

Un calugar si un novice se plimbau prin gradina manastirii citind si comentand impreuna versete din cartile sfinte. La un moment dat, fumatori fiind, simtira nevoia de o tigara, dar nestiind daca incalca vreo regula fumand in timpul studiului, s-au hotarat sa ceara, dupa masa, permisiunea Maestrului.

Cand s-au intalnit a doua zi, calugarul fuma linistit, spre nedumerirea novicelui:

- Frate, mie Maestrul mi-a interzis sa fumez, tie cum de ti-a permis?

- Nu stiu...Tu ce i-ai spus?

- I-am cerut sa-mi dea voie sa fumez in timp ce citesc din cartile sfinte.

- Vezi, aici ai gresit. Eu i-am cerut sa-mi dea voie sa citesc aceste carti in timp ce fumez.

O calatorie incepe mai intai in minte

Un tanar, auzind ca la o manastire este un maestru care preda o forma de lupta extraordinara, s-a decis sa mearga acolo pentru a o studia. Ajungand la poarta templului se aseza, asteptand ca cei de acolo sa-l primeasca. Dupa o saptamana de asteptare in frig si in ploaie i se permise intrarea in incinta si fu condus in fata maestrului.

- Maestre, spuse tanarul, vreau sa fiu elev in scoala dumneavoastra, sa ajung cel mai bun luptator. Cat timp trebuie sa ma pregatesc?

- 10 ani, ii raspunse batranul.

- Si daca am sa muncesc de doua ori mai mult decat ceilalti elevi?

- 20 de ani.

- Si daca am sa renunt si la o parte din orele de somn?

- 30 de ani.

- Nu inteleg. De ce daca va spun ca voi munci din greu imi spuneti ca va dura mai mult? N-are nici un inteles!

Batranul zambi si-i raspunse:

- Raspunsul este foarte simplu: daca stai cu un ochi atintit spre destinatia pe care ti-ai propus-o, iti ramane doar un ochi cu care sa descoperi calea pana acolo.

Cupa prea plina

Un tanar studiase kung fu cativa ani si se considera destul de priceput. Insa auzise ca este o scoala unde se preda un stil foarte eficient. Mergand la acea scoala ceru sa fie lasat sa vorbeasca cu maestrul de acolo. Ajungand in fata profesorului incepu sa-i spuna tot ce stie el despre artele martiale, incercand sa-l impresioneze pe batran cu numeroasele sale cunostinte.

Maestrul l-a ascultat rabdator un timp, apoi i-a propus sa bea un ceai. Ascultator, tanarul a intins cupa, iar maestrul a inceput sa toarne. Ceaiul a ajuns la marginea cupei, dar batranul turna in continuare. Elevul, neputand sa se stapaneasca, ii zise ca in cupa nu mai e loc pentru ceai. Maestrul s-a uitat la el si i-a zis:

- Ca si aceasta cupa, esti plin de dorintele si ambitiile tale. Cum as putea sa-ti mai arat ceva daca nu iti golesti mai intai cupa?

Stilul necombativ

Un batran maestru calatorea odata cu un vaporas pe un rau. Printre pasageri era si un tanar recalcitrant care imbrancea si injura pe toata lumea laudandu-se ca este invincibil. La un moment dat dat se lega si de batran impingandu-l pentru a trece mai departe. Maestrul nu zise nimic si se se feri din calea lui.

La un moment dat, facandu-i-se foame, maestrul scoase din traista niste paine si se aseza s-o manance. Tanarul cel obraznic se apropie si-i zise:

- Mosnege, mi-e foame, da-mi mancarea ta!

Batranul rupse painea in doua si-i intinse o jumatate.

- Tu n-auzi ca mi-e foame? Da-mi toata mancarea!

- Daca iti dau tot eu raman flamand.

- Si ce-mi pasa mie? Ori imi dai tot ori te omor in bataie?

Atunci maestrul ii zise:

- Accept provocarea ta. Dar daca ne batem pe acest vas mic nu avem loc sa ne desfasuram. Uite acolo o insulita. Luam barca asta mica si mergem si luptam acolo. Vorbesc eu cu capitanul vasului.

- Ha ha ha. Mosnege, tu nu stii cine sunt eu. Abia astept sa te snopesc in bataie.

Cei doi luara barca si se dusera pe insulita.

- Din cate stiu, regula duelului e sa stam spate in spate si sa ne indepartam unul de altul 20 de pasi, spuse batranul. Numara tu cu glas tare pasii.

Tanarul incepu numaratoarea facand pasii ceruti de batran. La 20 se intoarse brusc si se repezi spre batran sa-l distruga. Dar ramase incremenit. Batranul vaslea vesel spre vaporas.

- Lasule, fricosule, striga tanarul. Ce stil de lupta practici tu?

- Stilul meu se numeste necombativ. Folosindu-ti mintea si mai putin muschii poti castiga multe confruntari!

Tanarul ramase pe insulita aruncand cuvinte grele la adresa batranului.

Maestrul insa si-a continuat calatoria pe vas bucuros ca nu trebuise sa lupte. L-ar fi ucis pe tanar cu o singura lovitura.


Lucrurile frumoase sunt in noi, astepand sa fie descoperite. Descoperiti-va pe voi insiva, daruiti-va iubire si intelegere, impletind aceste lucruri cu multa smerenie. E timpul nostru! A sosit vremea sa ne descoperim! Nu sunteti degeaba aici si acum. Multa lumina in sufletele voastre curajoase.

Read more...

E TIMPUL!!! LUPII ALBI NU MAI POT FI OPRITI!

BALADA LUPULUI ALB

de Pavel Coruţ

Feciori din dacã mamã,

Pribegi ca douã cânturi,

Trecând din vamã-n vamã

Sub pãlmuiri de vânturi,

Mai blânzi ca o poveste

Din care-i lipsa vina,

Ne-au zãmislit din Creste

Şi ne-a scãldat Lumina.

Spãlaţi în ploi şi moine,

Curaţi ca douã schituri,

Ne-au botezat în doine

Şi ne-au sfinţit în mituri.

Mai plânşi ca douã lacrimi,

Cuminţi ca douã stele,

Noi dezlegãm de patimi

Şi descântãm de jele.

Din tâmple ningem vise,

Din Inimã-dureri,

Speranţele nezise

La porţi de învieri.

Ne-am îmbrãcat în Soartã,

Cumpliţi ca o osândã

La daca noastrã poartã

Ca lupii stând la pândã.

Vom însera cu anul

Şi-om deveni pãmânturi…

Ne-o ţine minte Neamul

Frumoşi ca douã cânturi.

Vom adormi cu veacul

Şi-om deveni zãpadã…

Ne-o pomeni sãracul

În plânset de baladã.

Ne vom zidi-n Credinţã,

În bolta Casei noastre,

Vom ninge cu voinţã

Şi vom ploua cu astre.

Ne-o creşte foc din Suflet,

Ne-or plânge-n palme macii,

Când ne-om opri din umblet

Feciori ai sfintei Dacii…

Va las pe voi sa comentati! Cine are urechi sa auda iar cine are ochi sa vada!

Read more...

Când...va mai fi speranţă...

Când toţi vor vorbi despre pace, tocmai atunci va fi război, când albul şi negrul împreună vor fi, când nimic nu va fi ascuns, totul va sta ascuns... Atunci se va întâmpla, atunci va porni un război care ne va mistui pentru că în acest moment al evoluţiei noastre suntem într-o criză existenţială şi morală, când totul e numai sex, violenţă, droguri şi crimă, o lume plină de sânge şi răutate în care Holocaustul Ascuns (avortul) a omorât mai multe suflete decât cele doua conflagraţii mondiale la un loc. O lume în care otrăvurile din mâncare şi medicamente ne ucid încet dar sigur, când religia nu doreşte decât putere (de parcă şi-a mai dorit şi altceva) ajungând să manipuleze şi să dezbine oamenii săraci şi neinformaţi. Când am ajuns să ne urâm între noi pentru orice lucru de nimic, când totul a devenit deşărtaciune, când bătrânii suferă în agonia sărăciei, când tinerii se sinucid aparent fără nici un motiv, înseamnă că Omenirea a ajuns într-un moment în care trebuie sa decidă pentru viitorul ei.
Când cei care ne conduc îşi vând poporul şi ţara în care s-au născut, când îşi neagă apartenenţele strămoşeşti, înseamnă că am ajuns la marginea prăbuşirii. Într-o perioadă în care banul este înaintea cinstei şi frumosului, înseamnă că ne-am pecetluit soarta.
Nu doresc a fi pesimist, departe gândul acesta de mine, sunt doar constatări din viaţa de zi cu zi, alături de oameni. Îmi doresc ca toţi să ne ridicăm şi să spunem STOP, soarta ne-o decidem NOI singuri, sunt convins că se poate, avem nevoie de curaj şi numai împreună putem ieşi din "închisoare".
Pentru toate Sufletele Curajoase!
Să fiţi luminaţi!

Read more...

CRIZA

Existenţa noastră ca fiinţe superioare al acestui Univers, a ajuns in declin. Observ acest lucru zilnic la oamenii cu care intru in contact (cele aflate în criză spirituală şi care solicită sprijin de specialitate), la persoanele de pe strada, oriunde m-aş duce vad aceleaşi feţe triste, abătute, distruse de frământări şi chinuri interioare terifiante. Oameni cărora le este frică! O frică provocată artificial şi indusă totodată de o societate în cădere liberă. O societate in care religia organizată şi concepţia ei despre Dumnezeu continuă să-şi piardă din credibilitate. O religie virusată, oricare ar fi ea. În felul acesta indivizii încep să caute soluţii in altă parte, orintându-se spre alte "inteligenţe superioare", când de fapt ar trebui să le descopere în ei înşişi. Noi suntem cei care ne putem reinventa şi reconstrui o lume a valorilor şi frumosului. Noi cei care suntem SUFLETE CURAJOASE, ÎNGERI DE LUMINĂ, cu toţii putem să ne impunem în faţă celor care îşi alimentează cu energia noastră propriile EGO-uri. Ne-am născut pentru a învinge, nu pentru a fi învinşi, am venit aici pentru a scăpa de "lanţuri", nu pentru a rămâne "înlănţuiţi". Avem în noi toate instrumentele pentru a reuşi, depinde de noi, acum, în acest moment al existenţei noastre să le folosim. Să ne dăm o şansă, pentru că dacă vom aştepta să vină cineva din exterior şi să facă totul pentru noi, vom avea deziluzii. Noi suntem cei mai în măsură să găsim calea. Universul ne aşteaptă, este deschis pentru toţi, oferiţi-vă darul de a fi ÎNGERI, bucuraţi-vă de voi şi de ceea ce sunteţi, cine are urechi să audă, cine are ochi să vadă, până nu va fi târziu. Sensul existenţei noastre ni-l oferim singuri. Nimic nu ne poate influenţa. În ceea ce fac, ca terapeut, cred în potenţialul clientului de a se schimba, îl sprijin în a se descoperi şi când reuşeşte acest lucru nu vă puteţi închipui ce bucurie îl cuprinde.
Va urma...

Read more...

Funcţiile şi rolul

unui

cabinet de psihologie

  Cabinetul psihologic are anumite funcţii care cred că trebuie enumerate pentru a se înţelege mai bine:

1. Funcţia de investigaţie care constă în aplicarea de probe psihologice, teste psihometrice, chestionare de personalitate şi teste proiective;
2. Funcţia terapeutică, ce vizează aplicarea de tehnici psihoterapeutice în vederea echilibrării emoţionale şi cognitive a pacienţilor;
3. Funcţia de cercetare ştiinţifică implicând studiul mecanismelor destructurărilor şi restructurărilor psihice;
4. Funcţia de învăţământ care vizează pregătirea de noi psihologi clinicieni, informarea personalului medical asupra posibilităţilor şi beneficiilor activităţilor psihologice ca şi promovarea sănătăţii mintale prin măsuri educaţionale.
   
   

Examinarea clinico-psihologică se efectuează în etape şi priveşte recoltarea de date şi elaborarea unui protocol experimental care să developeze personalitatea premorbidă şi starea patologică actuală. Acolo unde este cazul, examenul psihologic se poate efectua pe o durată a mai multe zile, surprinzând astfel dinamica afecţiunii pacientului.

Un examen clinico-psihologic bazat pe probe experimentale durează aproximativ 3-4 ore, iar opţiunea pentru o probă sau alta este o prerogativă exclusivă a psihologului.

Scopul unei testări psihologice poate fi un control de preexaminare, un control de examinare sau un control de post examinare.

Examinarea în cabinetele de psihologie poate fi efectuată colectiv sau individuală. Astfel de examinări pot avea un caracter de selecţie, furnizând date asupra nivelului de dezvoltare intelectuală şi asupra gradului de pregătire şcolară. Nivelul de dezvoltare intelectuală mai poate fi investigat şi în cazul în care există dubii asupra capacităţii mintale a unor subiecţi. Examenul de laborator vine şi în sprijinul organizării activităţii educative prin îmbogăţirea informaţiilor profesorilor asupra clasei de elevi.

Examinările de laborator pot avea loc şi la solicitările părinţilor în cazuri de inadaptare şcolară, de regres şcolar, de punere în evidenţă a unor aptitudini speciale, de nehotărâre în privinţa opţiunii profesionale, de manifestare a unor aspiraţii improprii(cauzate de o supraevaluare a posibilităţilor, de o subevaluare a acestora, de necunoaşterea lor, de influenţe externe neconcludente etc.). de asemenea părintele poate recurge la ajutorul laboratorului şi când părerea sa asupra posibilităţilor copilului şi asupra drumului său de urmat în viaţă nu concordă cu cea a copilului său ori cu cea a şcolii. Stabilirea gradului de dezvoltare a copilului privit prin prisma posibilităţilor de cuprindere în clasa I poate fi un alt motiv pentru care părintele(şi uneori şcoala) apelează la laborator. În cazul conştientizării necesităţii unei mai bune autocunoaşteri, unii elevi pot solicita ajutorul specializat pentru a-şi putea da seama mai bine de capacităţile proprii sau pentru a-şi elimina oscilaţia, ezitarea, nehotărârea în opţiunea şcolară ori profesională.

Pentru examinarea colectivă se folosesc de obicei grupuri întregi(sau grupuri mai mici dacă nu avem amenajată o sală mai mare în acest scop). Într-o astfel de examinare în grup se utilizează testele tip creion-hârtie sau cu ajutorul calculatorului dacă avem la dispoziţie programele necesare.

Un laborator presupune desfăşurarea următoarelor tipuri de activităţi:

• diagnostic psihologic;
• psihoterapie;
• consiliere şi consultanţă psihologică;
• orientare şcolară şi profesională;
• psihodiagnoza şi intervenţia organizaţională;
• selecţia profesională şi analiza psihologică a muncii;
• optimizarea ergonomică a producţiei;
• activităţi psihologice în cadrul marketingului şi reclamei;
• expertiza psihologică şi detectarea comportamentului simulant;
• supervizarea în domeniu;
• activităţi de prevenire în domenii ce fac obiectul profesiei;
• activităţi de cercetare;
• alte activităţi în care sunt implicaţi factorii psihologici şi comportamentul uman.

1. 
   
   Pe scurt, viata unui cabinet psihologic se desfasoara dupa anumite reguli si in deplina concordanta cu nevoile si interesele clientilor.

Read more...