România şi revoluţia conştiinţei

Dacă privim în jurul nostru la degradarea umană care a devenit un fel de normalitate a acestei ţări, pare să nu existe prea multe speranţe pentru noi, românii. Şi totuşi, s-ar putea produce o revoluţie a conştiinţei într-un astfel de mediu?
Îmi amintesc că actorul şi regizorul Dan Puric a afirmat la un moment dat că românii se pot încadra în două categorii total diferite de oameni: "Poporul român" şi "Populaţia României".
Deoarece mi-am dat seama că ideea lui Dan Puric surprinde un adevăr fundamental, am considerat că este necesar să o dezvolt întrucât abordarea acestui subiect dintr-o astfel de perspectivă uşurează înţelegerea unor realităţi importante ale României şi cum ar fi posibilă o "revoluţie a conştiinţei" în această ţară, într-un viitor foarte apropiat.
Prin urmare, putem spune că "Poporul român" şi "Populaţia României" sunt două entităţi distincte care, deşi ocupă acelaşi spaţiu geografic, par să trăiască în lumi paralele, raţiunile lor de a exista fiind fundamental diferite:
- "Populaţia României" îşi trăieşte viaţa între un mic şi o bere, între o manea şi o telenovelă. "Poporul român" îşi duce existenţa cu un ochi aţintit asupra valorilor trecutului şi cu celălalt scrutând viitorul, fiind sensibil acum, în prezent, la "Balada" lui Porumbescu şi la versurile lui Eminescu.
- "Populaţia României" este şmecheră şi hoaţă, dispusă oricând la compromisuri. "Poporul român" crede în cinste şi dreptate şi îşi doreşte o viaţă fără compromisuri.
 -"Populaţia României" nu are nici o identitate şi nici nu o interesează aşa ceva. "Poporul român" luptă să îşi apere identitatea, înţelegând necesitatea şi beneficiile acesteia.
 -"Populaţia României" este centrată cu disperare pe verbul "a avea". "Poporul român" trăieşte în spiritul verbului "a fi".
Şi paralela ar putea continua...
Tragedia acestei situaţii constă în faptul că "Populaţia României" este majoritară, iar acest lucru a făcut ca părerile, gusturile, nevoile şi aspiraţiile ei să devină "adevăruri, "valori" şi "idealuri" pe care o mass-media coruptă şi mercantilă le foloseşte pentru a-şi mări rating-ul.
Tragedia constă în faptul că avem o clasă politică care nu este "emanată" de "Poporul român" ci de "Populaţia României". Cu toate acestea, clasa politică din România nu face parte din "Populaţia României" ci dintr-o a treia categorie, pe care am putea să o numim "Noua nomenclatură", o entitate care manipulează "Populaţia României" şi luptă conştient împotriva intereselor "Poporului român" pentru a-şi consolida puterea.
Şi atunci, este firesc să ne întrebăm: se poate face ceva într-un astfel de context? Eu sunt sigur că da pentru că tot mai mulţi oameni dintre cei care până mai ieri făceau parte din "Populaţia României" se trezesc şi intră în rândurile "Poporului român".
În opinia mea există însă trei condiţii esenţiale pentru ca acest proces de "revoluţie a conştiinţei" să se producă:
1. Este nevoie ca tot mai mulţi dintre cei care simt că fac parte din "Poporul român" să se elibereze de teamă şi să devină conştienţi că nu sunt nici slabi, nici izolaţi.
2. Este necesar ca fiecare, acolo unde este, să îşi folosescă aptitudinile pentru a contribui cu ceva la acest proces de trezire spirituală a românilor.
3. Este foarte important ca tot mai mulţi să îşi unească intenţiile în acţiuni comune.
Cheia acestui proces este atingerea unei mase critice de oameni conştienţi care acţionează la unison şi care, în acest fel, pot determina transformări uriaşe în conştiinţa tuturor locuitorilor României.
O serie de cercetări ştiinţifice ce s-au realizat în secolul XX şi ale căror concluzii au fost sintetizate de biologul Rupert Sheldrake în "Teoria morfogenetică" (vezi aici două articole despre această teorie: "Teoria morfogenetică 1" şi "Teoria morfogenetică 2" şi un film documentar: "Războiul parapsihologic - dezvăluiri"), demonstrează că atunci când un anumit tip de cunoaştere este asimilată de un număr suficient de mare de indivizi şi se atinge o masă critică, acea cunoaştere devine aproape fulgerător un bun câştigat şi pentru ceilalţi membrii ai speciei sau comunităţii respective. Astfel se realizează un salt calitativ major care, în aparenţă, părea imposibil.
Privind din perspectiva acestor descoperiri, se poate afirma că, dacă un milion de români conştienţi îşi unesc forţele, am putea fi martorii unei revoluţii a conştiinţei care, în viitorul apropiat, ar putea mătura răul ce asfixiază această ţară.
Pentru o Românie a frumosului, a binelui, a dreptăţii, a armoniei, este nevoie să facem împreună ceva.
Depinde de fiecare dintre noi!
Articol preluat de la: http://danielroxin.blogspot.com/2011/07/romania-si-revolutia-constiintei.html

Read more...

ARTELE MARŢIALE -

PERSEVERENŢĂ, DĂRUIRE ŞI CONTINUITATE

Practica artelor marţiale în general şi în special al Qwan Ki Do, îţi poate oferi o cale, un început în dobândirea cunoaşterii celorlalţi şi în special a ta ca OM. Îţi oferă şansa de a te proteja pe tine şi pe ceilalţi dragi ţie. Pentru a face acest lucru este nevoie de curaj iar curajul e ceva ce nu se demodează niciodată.

Mii de oameni, în România, practică artele marţiale. Pentru fiecare, ele reprezintă altceva: hobby, sport, un mod de viaţă, o ştiinţă a autoapărării. În acest moment, în România, mediul social devine din ce în mai periculos, există medii sociale în care violenţa este ceva firesc, şi oricine indiferent de sex, vârstă sau poziţie socială poate fi victima unei agresiuni, astfel cred că avem dreptul şi datoria de a ne apăra. Cred, de asemenea, că părinţii ar trebui să le creeze copiilor posibilitatea de a învăţa în mod adecvat tehnicile de luptă şi comportamentale care pot garanta integritatea lor fizică. Bineînţeles că cineva ar veni şi spune că poliţia este cea care are sarcina de a interveni în asemenea situaţii, dar, din păcate, şi la noi, ca peste tot în lume, poliţia nu poate avea un caracter preventiv, decât rareori. De fapt, însăşi poliţia ar trebui să capete un antrenament adecvat în artele marţiale, astfel încât să poată rezolva situaţiile conflictuale recurgând tot mai rar la armamentul şi bastoanele de cauciuc din dotare. Prestigiul ei nu ar avea decât de câştigat.

Autoapărarea nu este doar o tehnică de luptă, ea reprezintă şi o stare psihică, un mod comportamental (mimică, verb). Alerta permanentă a simţurilor şi hotărârea de a nu deveni o victimă (sau, oricum, de a supravieţui) reprezintă elementele esenţiale pentru o autoapărare eficientă.

Pentru a avea succes în studiul si pregătirea antrenamentelor moderne-ştiinţifice de Arte Marţiale ( indiferent ce înţelegem prin succes ) este nevoie de informaţii. După cum ştim, exista o multitudine de proceduri prin care obţinem informaţii despre fenomene sau situaţii reale date.

La început, achiziţionăm o cantitate de informaţii despre evenimentele din experienţa noastra de viaţa. Apoi începem să avem contacte directe sau indirecte cu instructorii, antrenorii, experţii si Maeştrii Artelor Marţiale. Aceştia ne ofera mult mai multe informaţii, iar apoi ne ajuta să selectăm, să sintetizam şi să înţelegem aceste cunoştinţe. Modalitaţile de achiziţie a informaţiilor sunt diverse şi nu implică o valorizare a acestora.

Stilurile si metodele “clasice/tradiţionale” de predare/învăţare în Artele Marţiale sunt :

• metoda perseverenţei
• metoda intuiţiei
• metoda raţionamentului
• metoda empirică

Aceste metode sunt considerate pre-ştiinţifice/neştiinţifice. Nu putem afirma ca metodele de mai sus sunt greşite sau nu-şi găsesc locul în studiul şi antrenamentul stiinţific-modern. Acestea pot fi folosite pentru acumularea informaţiilor care sunt supuse apoi analizelor şi eventual cuatificării ştiinţifice.

METODA PERSEVERENŢEI

Este o metodă de achiziţie a informaţiilor bazată în special pe tradiţii şi obiceiuri. Există două probleme care pot diminua valoarea acestei metode. Prima problemă este că informaţiile obţinute pe această cale pot fi inexacte. A doua problemă este că perseverenţa nu garantează apariţia unui mecanism de corecţie a posibilelor erori determinate de tradiţii si obiceiuri în faţa evidentelor contrarii.

Putem concluziona că perseverenţa permite abordarea ştiinţifică atunci când cei care se ocupa cu studiul şi cercetarea Artelor Marţiale, perseverează să creadă într-o idee, ipoteză sau în rezultatele cercetării lor pentru a face faţa criticilor aduse de colegi. Perseverenţa poate fi recunoscută in domeniul ştiinţific atunci când teoria favorită este susţinută în faţa unor evidenţe contradictorii sau în absenţa unor evidenţe ştiinţifice ( de exemplu teoria conform careia pentru a devenii un bun luptator trebuie sa fi si un bun incasator, iar pentru a fi un bun incasator trebuie sa te antrenezi ?! ).

METODA INTUITIVA

Este metoda de achizitie a informatiilor ce presupune obtinerea unei certitudini fara a utiliza rationamentul sau inferenta logica. Problema abordarii intuitive este ca nu ofera un mecanism care sa separe informatia adevarata si exacta de cea falsa sau inexacta. Informatia obtinuta nu este stiintifica dar nu este indezirabila. Aceasta metoda apeleaza la “bunul simt popular” si se ajunge adesea la “adevaruri” provenite din popor, dar acestea nu rezista la un examen mai profund. Folosirea intuitiei in Artele Martiale este des intalnita in elaborarea tehnicilor/metodelor deoarece multe din ipotezele stiintifice sunt derivate din practica si experienta dar si prin iluminare ( Satori – insight).

Multi oameni pot crede ca femeile au mai putine sanse de a reusi in Arele Martiale decat un barbat. Aceasta credinta este derivata din ceea ce le-au spus altii, din experienta lor sau din alti factori. Daca cineva ii intreaba de ce au aceasta convingere, probabil nu vor putea identifica factorii relevanti ci spun ca se bazeaza pe intuitie. Din perspectiva stiintifica, intuitia este folosita in formularea ipotezelor dar nu in testarea lor.

METODA AUTORITATII

Se bazeaza pe acceptarea informatiei deoarece este emisa de o sursa foarte respectata. De exemplu, multe Arte Martiale se bazeaza pe autoritate considerand ca diferiti Maestrii sau Stiluri sunt infailibile. Informatia emisa de autoritate nu trebuie confundata cu cea emisa de experti. Expertii transmit informatia stiintifica si isi bazeaza opiniile pe informatie stiintifica. Informatia emisa de autoritate dicteaza ceea ce noi trebuie sa acceptam ( ca pe o lege ) pe cand expertii ne ofera informatii pe care noi suntem liberi sa le acceptam sau sa le respingem.

La inceputul studiului stiintific al Artelor Martiale, cand problema este identificata si ipotezele de lucru se formuleaza, expertii consulta materiale diverse, autori ( Maestrii si Mari Campioni ) care sunt considerati autoritati in domeniul Artelor Martiale pentru a afla masura in care ipotezele sunt testabile si reprezinta probleme importante de cercetat pentru optimizarea metodelor si tehnicilor de antrenament. Este important de retinut ca, autoritatea este parte integranta in dezvoltarea ipotezelor dar o persoana care este perceputa ca autoritate este om deci poate fi si limitat-incorect uneori.

METODA RATIONAMENTULUI

Este o modalitate de achizitie a informatiei bazata pe rationament sau silogism. Valoarea de adevar a concluziilor obtinute depinde insa de validarea premiselor. De aceea, este posibil ca rationamentul sa nu reflecte in mod obligatoriu realitatea si frecvent poate furniza o informatie falsa.

Specialistii in Artele Martiale pot folosi rationamentul nu doar pentru a emite ipoteze de lucru/studiu ci si pentru a identifica maniera in care aceste ipoteze pot fi testate.

METODA EMPIRICA – este metoda de acumulare a cunostintelor bazata pe experienta directa cu un fapt ce constituie singurul criteriu de adevar acceptat, fiind una dintre metodele cel mai des intalnite in Artele Martiale.

Aceasta metoda se bazeaza pe premisa”Daca eu am experienta in Artele Martiale, aceasta este valida si adevarata”. In general, toate informatiile care deriva din experienta sunt acceptate si sunt mai greu de respins. Aceasta sursa , in cazul in care este folosita doar ea este deosebit de periculoasa. Perceptiile noastre sunt afectate de un mare numar de variabile. Cercetarile au demonstrat ca multe variabile din experienta noastra si motivatia noastra din timpul perceptiei pot altera ceea ce vedem, simtim etc ( si astfel ne apropiem de subiectivism ).

Pe langa stilurile si metodele “clasice/traditionale” de predare/invatare in Artele Martiale prezentate mai sus, specialistii folosesc, din ce in ce mai des, o alta metoda :

METODA STIINTIFICA

Considerata ca fiind cea mai buna metoda de acumulare a cunostintelor deoarece informatiile descoperite se bazeaza pe cat posibil pe realitate. Artele Martiale sunt , cum am mai spus-o , sport/stiinta/arta.

Ca stiinta, Artele Martiale, pot fi definite ca discipline care utilizeaza un demers stiintific cu scopul de a descoperi reguli in obiectul lor de studiu, de a le descrie si explica, pentru intelegerea determinismului, a mecanismelor specifice si eventual pentru a utiliza aceste cunostinte pentru predictie, control si modificarea situatiilor reale. Prin metoda stiintifica, specialistii in Arte Martiale incearca sa achizitioneze informatii care depasesc credintele personale, erorile, atitudinile si emotiile, aceasta metoda avand si capacitatea de corectare, prin dimensiunea sa critica. Cercetarea stiintifica in Artele Martiale este o activitate relativ noua, dar care se desfasoara in domeniul interdisciplinar ( pedagogie, psihologie, bio-mecanica, anatomie, nutritie, management si marketing etc. ) si care prezinta calitatile specifice stiintei, adica rigoare, exigenta si obiectivitate. Scopul fundamental al cercetarii stiintifice in Artele Martiale este de a aduce dovezi empirice ( adica date provenite din experienta, observatii sau experimente) pentru a consolida sau a schimba o idee teoretica ( o ipoteza, un model explicativ, o interpretare sau o “ lege” ). Caracteristicile cercetarii stiintifice sunt : controlul, definirea operationala si replicarea, perfectiunea fiind departe si de aceasta metoda.

Eforturile noastre trebuiesc concentrate ca atunci când viata ne-ar fi pusa în joc şi am fi puşi într-o situaţie pe viaţă şi pe moarte, numai în acest fel practicanţii artelor marţiale având succes!

Multi, foarte multi se izbesc ca de un zid de principalele cerinte ale oricarei Arte Martiale: vointa, perseverenta, retragandu-se usor de pe acest drum. Este un drum greu, plin de dificultati pe care putini reusesc sa-l duca pana la capat, dar in acelasi timp si foarte frumos si fascinant.

Read more...

Terasa din Baalbek şi desenele rupestre de la Tassili

Terasa din Baalbek este aşezată pe u platou din Munţii Antilibanului, a fost clădită din blocuri de rocă densă, fiecare cu o greutate de o mie până la două mii de tone, deasupra ruinelor terasei s-a construit mult mai târziu un templu de arhitectură alexandrină care nu are nimic de comun cu terasa. Unii cercetători au concluzionat cu seninatate că lucrările s-au efectuat tot aşa ca şi la piramidele egiptene sau ca la ridicarea marilor statui din Insula Paştelui.

Istoria cunoaște câteva civilizații străvechi ce nu se supun în aparență legilor evoluţiei. Numite de obicei „civilizaţii” fără copilărie, acestea par a fi tâşnit din nimic, ajungând peste noapte, ca în basme, la o miraculoasă maturitate, pe care legile istoriei nu o pot explica.

Desenele descoperite in Sahara de Henri Lhote oferă şi ele dificultăţi de interpretare, căci, în ciuda naivităţii desenului pe stâncă, făcut probabil de o mână primitivă (sau de ce nu foarte rafinată), multe dintre subiecte ies vădit din limitele contextului clasic. Ceea ce H. Lhote numea, nu fără ironie bonomă „marele zeu marţian” este o figură înaltă de şase metri, părând a purat un costum spaţial etanşat sau în orice caz a unui scafandru complet, ambele soluţii fiind incompatibile cu gradul de dezvoltare a Africii preistorice. O idee de bază a lui James George Frazer din vestita lui „Creangă de aur”, afirmă că mersul gândirii omeneşti, în formele ei elevate, s-a desfăşurat de la magie la ştiinţă, trecând prin religie.

Una dintre cele mai interesante mi se pare o credinţă populară din Bucovina, potrivit căreia la început nu era pe lume nimic, decât un munte mare purtat încolo şi încoace de vânturi şi scoţând neîncetat foc din pisc. Omologarea muntelui cu un vulcan , în Bucovina, ar putea fi admisă în virtutea circulaţiei temelor folclorice, dacă muntele n-ar fi plutitor şi mai ales dacă legenda s-ar opri aici în descântece, dincolo de mica experienţă a medicinei empirice locale sau de incantaţie rituală, răzbat elemente dintr-o magie absconsă, pe care nu o înţelege nici magicianul moştenitor.

Împăratul Traian, urmând modelul lui Caezar a scris o carte despre războaiele din Dacia. Poate că spiritul său cultivat l-a împins să comunice date mai adânci despre religia şi moravurile stranii ale unui popor pentru care moartea era clipa festivă supremă. Totuşi, aceasta carte a dispărut. Dar, stau şi mă întreb dacă vreun istoric a căutat-o în pivniţele secrete ale Vaticanului?

Va urma!

Read more...

Grup de dezvoltare personala

Grup de autocunoastere si dezvoltare personala

Incepand cu luna mai 2011, se formeaza un grup de autocunoastere si dezvoltare personala. In cadrul acestui grup vei avea posibilitatea sa te exprimi, sa asculti si sa fii acultat, sa-ti cunosti mai bine capacitatile de rezolvare a problemelor si resursele personale. Vei avea ocazia sa-ti vindeci anumite rani ale sufletului, vei invata sa interactionezi si sa te dezvolti intr-un mediu securizant, creativ si plin de acceptare neconditionata. Acest mediu protectiv va putea constitui pentru tine cadrul de redescoperire a increderii in sine, a eficientei personale, a stimei de sine si mai ales a starii de bine, a armoniei in relatie cu tine si cu lumea.
Grupul va fi condus de:
Marina BADEA
dr. în psihologie, consiliere individuală şi de grup, dezvoltare personală în grup, terapii creativ-expresive, terapia unificării centrată pe copil şi familie, psihodiagnoză proiectivă, specialist în terapia afecţiunilor psihosomatice, stagii de documentare în Franţa, lector universitar – Universitatea Bucureşti,

Victor BADEA dr. în psihologie, contribuţii la dezvoltarea consilierii psihologice şi sociale a persoanelor marginalizate social (PAFA), dezvoltare personală în grup, psihopatologie şi terapie socială, terapii creativ-expresive, stagii de documentare în Canada, psiholog clinician în Asociaţia Română Samusocial, lector universitar – Universitatea "Petre Andrei" din Iaşi,

 Lupan Catalin, psihoterapeut in supervizare, si va fi constituit din 15-20 membri, psihologi sau viitori psihologi(cu posibilitatea de continuare a formarii ca viitori psihoterapeuti) cat si cei care pur si simplu doresc sa se dezvolte si sa creasca din punct de vedere spiritual.
Pentru inscrieri si informatii suplimentare contactati :

Lupan Catalin – 0744.291.250 - pana in ora 18,00. 
lupan_catalin@yahoo.com

Read more...

Read more...

Zamolxe şi tehnica vindecării la daci

Sunt puţine mărturii şi documente despre preoţii şi terapeuţii geto-daci. Zamolxe „stăpânea meşteşugul de-a te face nemuritor”.

Socrate spunea că: „reputaţia medicilor geto-daci era reală şi ea s-a menţinut timp de secole, iar faima lor a ajuns la marginile lumii”.

În scrierile despre daci ale lui Platon, Socrate şi Herodot se găsesc idei comune despre importanţa vindecării sufletului mai înainte de toate. Strabon povesteşte de unele tehnici „şamanice” la daci care, ca toţi tracii, cunoşteau şi tehnica extazului, dar care la ei atinsese o putere deosebită. În virtutea religiei lor, iniţiaţii daci „se abţineau de la orice aliment din carne mulţumindu-se cu miere, lapte, brânză, fructe şi legume şi încă pentru altele ei erau numiţi în acelaşi timp „cei care se tem de zeu” - theosebeis şi „cei care umblă prin fum”(tehnică de extaz – prin intermediul şi provocată de fumul de cânepă) – kapnobatoi

Zamolxe interzisese sub o pedeapsă foarte aspră practicarea oricăror vrăjitorii şi spiritisme, considerându-le ca foarte dăunătoare întregului popor din care fac parte cei ce le practică.

Iniţierea preoţilor daci era o treaptă teribil de grea şi era foarte bine stratificată, astfel încât numai cei buni ajungeau pe treptele superioare „aproape de zeu...”

Această iniţiere cuprinde printre altele, coborârea în infern, iniţierea războinicului, extazul, transa, doctrinele escatologice ale imortalităţii, metempsihoza etc.

După scrierile antice, se pare că pe teriroriul Daciei abundau aşezările asceţilor şi înţelepţilor. Aceşti asceţi şi contemplativi erau vegetarieni, hrănindu-se doar cu alimente primare şi plante-fructe.

Strabon spune că „aceşti solitari pioşi care trăiau departe de femei şi deşertăciunile lumii erau cunoscuţi sub numele de ktistai.

Dacii îi denumeau pe aceşti asceţi „pleistoi” sau „polistoi” sau în traducere liberă „fondatori”.

În Dacia exista una sau mai multe clase de „specialişti ai sacrului”care se caracterizau printr-o viaţă într-un anumit fel monahală, pentru că erau celibatari, vegetarieni şi trăiau în singurătate totală, aveau vârste incredibile, de sute de ani.

Sălaşul lui Zamolxe, pe care şi l-a construit şi în care îi primea pe iniţiaţi, aduce aminte de toate locurile iniţiatice ale religiilor antice.

În această grotă subterană imensă, Zamolxe, a petrecut singur şapte ani în care anticii spuneau că a practicat „moartea iniţiatică” şi prin revenirea la viaţă a zdrobit porţile infernului.

După descrierile antice , „peştera sacră a lui Zamolxe era imensă şi se afla în inima muntelui sfânt al geţilor, Kogaionon”. Interiorul peşterii era ciudat, pereţii erau drepţi, iar pe fiecare dintre ei cât şi pe podea şi tavan erau nişte sori imenşi de aur. Din pereşise revărsa o lumină albă, albă lăptoasă, care te înconjura îndată ce intrai, ca un abur al zeilor. În acel loc erau tot felul de obiecte ciudate şi necunoscute, aşa cum nimeni nu mai văzuse. Aici nu putea intra oricine, căci ar fi fost ars.

Va urma!

Read more...